tigrii parfumați

mi-ai zâmbit mușcând un biscuite
inima rațiunii s-a oprit
și m-am pomenit
căutând cu lingurița-târnăcop
comorile golcondei în ceașca
de cafea-abis

atunci s-a făcut iarăși vis
de parcă nopțile n-au sfârșit
și-am plutit
pe o frunză de sfeclă dulce
printr-o pădure de cardamon și șofran
până-n stomacul flămând
al unor tigri parfumați

noi doi nu vom fi iertați
noi ne-am iubit prea mult
și prea târziu
ca faptele noastre moi și binevoitoare
să reziste trecutului

păcat de einstein
care n-a descoperit
că liniștea este egală
cu singurătatea la pătrat