niciodată nu putem
ajunge prea departe
în fiecare dimineață
închidem o ușă deschidem alta
mâncăm pe fugă un covrig
și căutăm update-uri disponibile
la viață
de fapt
cel mai trist este că trăim
într-un vis atât de unic
pe care nici măcar n-am fi
în stare să-l visăm
așa că astăzi am adormit
lângă pielea ta netedă
roșia montană era salvată
și mai știam că
n-am ce să găsesc fiindcă
nimic nu poate fi căutat
ascultă
ascultă-ți propria tăcere
ascultă
niciodată nu putem ajunge prea departe
de cei care ne trăiesc
photo: martin cote
