mi-am adus aminte ce am visat coridoare lungi ce formau un labirint alb geometrii amestecate de jur împrejur gratii multe gratii ce unesc galaxiile între ele alb alb alb alb fără nuanţă întinşi pe o podea calmă ca un câmp de luptă alunecaţi cu sufletul în rai sau iad nimeni nu ştie stau pacienţi cu ochii blocaţi în lumi înfricoşătoare ce-şi leagă corpul în lanţuri şi tifon ca să nu scape din ei nu vrem să evadăm din noi îmi strigau clipe de groază traume psihice incubi şi succubi cu limbi spălăcite amestecaţi în spirale prinse de candelabre învechite ce se transformau apoi în doctori cu mănuşi de latex ce dezgroapă resturi de îngeri şi demoni din fiecare şi se joacă apoi sudoku pe coli de hârtie infinit de mari nimeni nu scapă n-are cum să scape cine moare mort rămâne
eu am trecut prin lumile tuturor şi-am fost dumnezeu cântând la un fel de flaut iar cerul se calma cu zoloft pentru un moment am fost reflecţia tuturor într-o oglindă din spatele pleoapelor şi i-am salvat pe toţi de la înecul în personalităţi multiple până înspre dimineaţă când am fugit din visul ăsta într-altul unde eram făcut din lavă şi aruncat într-o inimă de fecioară
