metafizicienii au eșuat

exagerat de perfect exagerat de punctual
în fiecare seară dumnezeu cu mâna lui
stinge lumina din cer

nu-i bag de vină mă zbat puțin
între contingență și necesitate
rup un colț de ciocolată și accept
lumea nu s-a schimbat prin urmare
metafizicienii au eșuat lamentabil

doar becul dement adună în jurul lui
păsări de pradă kamikaze ce-mi vor exploda
mai târziu într-un vis prefabricat

bună seara draga mea
ai mai încercat să mă iubești
?

2 țigări și umbra lui kierkegaard

unde erai de dimineață mi-ai dispărut atât de ușor de sub pleoape când m-am trezit te-am căutat în bucătărie am dat peste un cimitir de idei putrezite în cadavre mecanice storcătorul de oțel ceasul și vase androgine de lalique peste care bântuiau umbrele lui kierkegaard și pascal în rest doar resturi de mâncare și înțelepciune un gol cu care nu reușesc să mă obișnuiesc și mi-e frig îmi acopăr umerii cu o redingotă gri am 32 de ani și am numărat până la un miliard faceți și voi calculele eu am obosit mai am 2 țigări le voi fuma urmărit de remușcări pentru moment sunt plesnit de afazii adânci și nici nu știu dacă vreau să-mi revin despre singurătate nu e bine să vorbești când ești singur pentru că ai observa cât de idiot ești oricum te caut iarăși în agartha și în limitele vieții nu ești nici măcar în arhiva refulărilor mele doar homunculi și druizi îmi străbat uterul imaginației nimic altceva sunt la ultima țigară sunt la diferența dintre extaz și delir sunt la limba ta ca o literă cuneiformă ce-mi săruta fruntea sunt fără ciorapi cu mâinile goale am aruncat la gunoi primul alineat din viața mea tu

ziua judecății va fi cea mai scurtă
închid ochii
fericirea a fost la început
evident
înainte să știi că o trăiești



photo: Jochen van Eden

nowhere man

din mâinile ei curg furnici aiurite
un copil plânge lângă borcanele de bomboane
și un arab așază pe o masă de tablă
cărți și ziare lângă mănunchiuri de ridichi

din mulțimea de ochi cruzi
cineva crede că e fericit
mai sunt și din ăștia care cred
în lumea nefericiților însă
nu se știe cine a fost mai întâi
infectat cu iluzii

aceasta e imaginea
aceasta e imaginea în care dumnezeu fuge
în oameni să trăiască
de azi de ieri de ceva timp
pe pământ cerul nu mai are miros
dar chiar și așa
viața merge mai departe



photo: Nilufer Barin

efectul nocebo

pe un cer brodat cu flori de ciment
chiar deasupra patului vom pluti
printre toate viețile noastre posibile
într-un zeppelin fantomă

nu contează cum a început
viața noastră
ci cum vom decide s-o sfârșim
îți spun

iar tu cu mâinile tale mici și proaspete
îmi învelești rănile în frunze de cireș
apoi amesteci fără grabă în ceai
și-mi pui pe buze minute și biscuiți
cu fulgi de ciocolată din danemarca

te iubesc prea mult
să nu te iubesc

mai adaug

tu ești atacul de cord
pe care vreau să-l am
într-o zi



photo: Igor Amelkovich