vineri, 23 noiembrie 2012
black friday
o să trişăm i-am spus
apoi am intrat la medicul de familie
după reţeta de medicamente compensate
am mers în piaţă după legume
am luat şi-un kil de mere
şi doi covrigi calzi cu susan
m-a sunat tata să vadă ce fac
mi-a dat-o şi pe mama la telefon
să se asigure că-s bine
am tăcut dintr-odată
pe stradă erau doar
2 epiderme care se ating
în ceaţa strâpunsă de faruri de taxi
o să vină o vreme în care
federer n-o să mai fie campion
Publicat de
Gabi
la
11/23/2012 08:35:00 p.m.
0
comentarii
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!
Trimiteți pe X
Distribuiți pe Facebook
Etichete:
black friday,
ceata,
federer,
gabriel bota,
iarna,
medicamente,
poezie,
toamna
miercuri, 14 noiembrie 2012
pe plopilor sunt şine de tramvai noi
acum am febră mai multe boli
dar sufletul acelaşi
nimic nu se schimbă
mănânc seminţe şi 3 mere ionatane
seara ştiu
doar eu nu uit
pe plopilor sunt şine de tramvai noi
am probat o mie de geci
la second-handul din centru
oraşu-i la fel ca şi atunci când
inima ta era vie
niciodată n-am plecat
niciodată n-am ştiut să rămân
Publicat de
Gabi
la
11/14/2012 08:04:00 p.m.
1 comentarii
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!
Trimiteți pe X
Distribuiți pe Facebook
Etichete:
cluj,
gabriel bota,
poezie,
tramvai,
uitare
miercuri, 7 noiembrie 2012
45 de zile până la apocalipsă
voi toţi îmi vorbiţi despre mine habar n-aveţi nici eu n-am habar ce sunt de ce nu sunt apoi plecaţi seara e la fel de groaznică mă uit minute-n şir în oglindă în baie arăt mai bine mai bine ca ieri am venele întregi mă spăl pe dinţi mai sunt 45 de zile până la apocalipsă îmi place să număr am multe obsesii cea mai gravă eşti tu dar nu-i nimic la iarnă nu vreau niciun cadou la iarnă mă vei lua de mână mănuşile mele de lână vor fi ochii tăi ochii mei văd mult văd cum viaţa mea va fi regăsită de altcineva am obosit happy days are over de dimineaţă am aflat că obama e iar preşedinte nimeni nu mai crede-n moralitate totul e cool şi pizdos dar ştiu că viaţa nu-i nici măcar un banc prost nimeni nu se joacă cu noi noi suntem marionetele propriilor noastre vieţi şi n-avem unde fugi chiar dacă dorinţa de a fugi e cea mai puternică de mâine întotdeauna de mâine va fi mai bine atât de simplu ne minţim atât de simplu trăim am uitat să-mi ud florile florile au nevoie de apă aşa cum eu am nevoie de tine dar ăsta-i un secret pe care n-o să-l afli cine ştie unde-o să mă pierd acum merg să mănânc alune de pădure paracetamol sinus algocalmin două trei pahare de whiskey mă vindec mă curăţ mă tratez mai sunt 45 de zile până la apocalipsă
dacă uneori poate fi niciodată
niciodată nu poate fi uneori
Publicat de
Gabi
la
11/07/2012 07:30:00 p.m.
1 comentarii
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!
Trimiteți pe X
Distribuiți pe Facebook
Etichete:
apocalipsa,
filosofie,
gabriel bota,
happy days,
iarna,
obama,
obsesii,
paracetamol,
poezie,
whiskey
Abonați-vă la:
Postări (Atom)