cu gust de apă

sunt sfâşiat de vorba ta
de gândul tău adânc de crimă
m-ascund între cuvintele petale de bumbac
ce te-au crescut nebună şi marină

aşa te las să mă îneci în ape
în ziduri şi corăbii să m-arunci
iar la reflux, cu alge-n loc de splină
să prind iar viaţă de pe stânci

şi nu vei şti că sunt iar viu
că sunt vampir cu apă-n venă
că am să-ţi dau ce tu mi-ai dat
c-am să-ţi dau trupul de sirenă

aceste ape care mor
cuprind din noi ultimul ceas
sunt sigur că tu ai murit
sunt sigur că eu n-am rămas

cădem cumpliţi şi stinşi în nopţi arabe
de unde luminăm ce am pierdut
şi o poveste s-a născut din umbra noastră
ce licurici o spun cu glasul mut

apa ce ne bea
s-a înecat şi ea...