miercuri, 29 octombrie 2014

dream stalker



suntem aproape cretini și aproape de gară
în ce tren urcăm contează doar după ce-am plecat
și mai mereu privim în urmă fiindcă
cine rămâne e important să ne aștepte

astăzi mă topesc ca o acadea într-o gură tăcută
cămășile-s toate înmormântate în dulap
am slăbit și nu-i o crimă să nu mă recunoști

oricum
de fiecare dată când faci duș
îmi furișez ochii prin holul întunecat
te ascult cum împrăștii stropii inegali
pe umeri apoi pe sâni și pe fund
și ești atât de aproape și atât de perfectă
ca un tablou de renoir
pe care nu îndrăznești să-l privești cu mintea
ci doar cu celălalt creier

irealul n-are nimic de-a face cu imposibilul
de fapt
niciodată nu ne spunem prea multe
de teamă c-am auzi ceea ce știm prea bine

duminică, 14 septembrie 2014

leibniz și broscuțele cu picioare de flori



ceea ce e real e și posibil
de aceea trebuie să crezi
în broscuțe cu picioare de flori
ca într-un postulat de genul
corespondența dintre idee
și realitate se numește
adevăr

dar nu despre asta vorbim azi
nouă oricum ne place
ambiguitatea sistematică
noi rescriem regulile lui leibniz
și ne trezim că nu prea știm ce vrem
dar știm că vrem ceea ce nu avem

și uneori uneori
un felinar imens și speriat
ne-mbracă umbra într-un contur perfect
și casele devin copii bătrâni
ce se joacă de-a uitarea
sub luna plină a cerului de ieri

atunci noi mergem mai departe
precum oamenii fericiți
ce să mai zic
asta clar e o secvență mișto
de film siropos

stai nu pleca îmi spui
stai nu pleca îmi spui
cred îți răspund cred
în fundul genunchii sânii și gropițele tale
în imaginea asta rotundă a credinței
perfecte și mi-e bine
mi-e bine

de fiecare dată când te îmbrățișez
umărul tău miroase a vis nesfârșit


photo: stefan beutler

sâmbătă, 23 august 2014

high & dry




când vom fi destul de străini vom învăța să ne descoperim reciproc dar până atunci să ascuțim cuțitele & să pornim la drum să alunecăm fiecare pe sub ugerul vacilor monument să bem lapte cosmic din țâța andromedei & să ne iertăm că suntem proști cu gura albă smerită să nu mai avem cuvinte să nu ne bucurăm de liniștea singurătății să ardem precum deznădejdea naufragiatului în pustiu & să pornim iar la drum & să ne repetăm greșelile neputincioși în fața propriilor alegeri trecute & cu degetul periculos să atingem aerul & schimbarea să fie departe departe dincolo de bârlogul de gheață al focilor mustăcioase & să dăm de suprarealism să ne adopte dumnezeu & să ne învelească în foi de salvie fascinantă culeasă cu excavatorul din grădina raiului rătăcit & de-acolo să așteptăm să așteptăm gustul păcatului și-al adevărului & iar să ne pierdem unul de altul & iar să așteptăm să ne descoperim reciproc pentru că nu suntem destul de străini & fetița noastră sybel se va fi născut deja în cerul zilei de mâine doar că noi nu știm

sunt mai vechi decât timpul în care-ai învățat să iubești
așa că nu te-ngrijora
vom trece cu bine & peste toamna ce va urma



photo: belu gheorghe

vineri, 8 august 2014

the journey of life



dacă prezentul te obosește
aprinde-ți o țigară
și-nchide ochii

în câteva clipe cineva
te va sculpta într-un poem
pentru că întotdeauna există
cineva

apoi dacă vei avea răbdare
va descoperi focul în tine
și va dezvolta o civilizație
ruptă de realitatea idioților

și nu vei mai pleca
vei îmbătrâni pe malul soarelui
mânjit pe față cu dimineață-ceață
pe viață

și vei striga pe malul-soare
pentru întreaga ta lume
infinită

mă doare-n cur de curcubeu
ce vezi cu ochiul deschis
nu se numește vis


photo: belu gheorghe

miercuri, 30 iulie 2014

peștii-nisip



3 raze de lună veche
se opresc pe cearceaf

lumina trezește fluturi morpho
care înoată lângă peștii-nisip

valul nopții e blând și uriaș
cât un elefant cu urechi albastre

și doar un sfânt insomniac
cu mâinile lui transparente
ascultă nedumerit cum
inima ta pâlpâie o altă zi

ar fi prea frumos
ar fi mult prea frumos
să deschidem ochii în
lumea care ne înconjoară

nu crezi

luni, 21 iulie 2014

tigrii parfumați



mi-ai zâmbit mușcând un biscuite
inima rațiunii s-a oprit
și m-am pomenit
căutând cu lingurița-târnăcop
comorile golcondei în ceașca
de cafea-abis

atunci s-a făcut iarăși vis
de parcă nopțile n-au sfârșit
și-am plutit
pe o frunză de sfeclă dulce
printr-o pădure de cardamon și șofran
până-n stomacul flămând
al unor tigri parfumați

noi doi nu vom fi iertați
noi ne-am iubit prea mult
și prea târziu
ca faptele noastre moi și binevoitoare
să reziste trecutului

păcat de einstein
care n-a descoperit
că liniștea este egală
cu singurătatea la pătrat