eu m-am oprit ce lume se destramă în jurul meu mereu nu întreb şi nici nu-mi pasă doar m-am oprit neclintit în acest oriunde niciunde de unde cad într-o iluzie sau două şi-mi vine să cred c-afară poate ninge că-n alţii poate plouă şi că doar mă joc cu psihoze crunte mărunte cu boli amare vulgare că sufăr de hipo şi hiper de toate şi ştiu că drumul spre mine ţi-e tatuat pe spate de altfel voi fi bine chiar dacă eu m-am oprit neclintit iar tu într-un niciunde oriunde mergi alergi voi fi bine chiar dacă-ntr-un fel deformat aromat ştiu c-au să mi se aşeze încet discret zăpezile cele mai tăcute prin inimi iar nopţile alea adânci netrăite le voi aduna oricum acum în stropi inegali pe care ţi-i voi picura pe sub gene alene cândva altcumva pentru ca visele să ţi se pară posibile credibile...
da...
am o mie de realităţi absente recente
din care pot să aleg
pentru că ştiu ce nu există încă
ce nu există încă ştiu că oricum va fi
dar nah decât să ştiu aş vrea totuşi să cred
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu