Un vechi ideal stoic suna de genul "Suportă şi abţine-te"! Însă timpurile în care puteai să suporţi şi erai capabil să te abţii au trecut de mult! Morala a murit. Şi nici nu va mai învia!
Stoicismul a fost cu siguranţă un ascetism moralist şi voluntarist. De asemenea este şi un eudemonist fiindcă asceza stoică trimite către o cale singură, şi anume, către fericire. Această fericire, necunoscută nouă celor moderni, post-moderni, hiper-post-moderni ş.a.m.d. însă se defineşte prin virtute, iar nu prin bucurie. Virtutea asigură fericirea. Vedeţi de ce nouă nu ne este cunoscută o astfel de fericire? Fiindcă nu o putem înţelege! De exemplu, încercaţi să daţi o definiţie a virtuţii.... aşa cum o înţelege fiecare...!
A trăi bine înseamnă pentru stoici, a trăi virtuos, adică moral! Înseamnă a clasifica dorinţele şi a le supune criteriilor morale. Dihotomia stoică sună cam aşa: fie dorim ceea ce depinde de noi, fie dorim ceea ce nu depinde de noi. Dacă dorim ceea ce nu depinde de noi (sănătatea, frumuseţea etc.) atunci fericirea e supusă hazardului. Invers, dacă nu dorim ceea ce nu depinde de noi, atunci dorinţa noastră va fi întotdeauna îndeplinită, pentru că, prin definiţie, depinde numai de noi să o îndeplinim. Dacă vreau să fiu sănătos, sunt nefericit pentru că dorinţa mea nu e satisfăcută. Dacă în schimb nu vreau decât să mă îngrijesc, o fac: fac deci ceea ce doresc!
Depinde de noi să acceptăm ceea ce nu depinde de noi. Prin urmare, morala stoică spune: dacă nu dorim decât ceea ce depinde de noi, vom trăi bine, în sensul moral al termenului şi vom fi complet fericiţi!
"Suportă şi abţine-te!" ... uşor de spus .... imposibil de făcut!
Aşa că nici măcar nu trebuie să sperăm la o astfel de fericire!. Noi hiper-post-modernii! Şi fiecare poate reflecta! Şi bineînţeles că nu se va gândi la virtute...!
Morala a murit. Şi nici nu va mai învia!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu