luni, 19 ianuarie 2015
note to myself
în orașul în care trăiesc
oamenii sunt foarte singuri
se plimbă așa în neștire pe stradă
ca niște rațe gripate
și nimeni nu se ține de mână
nu știu dacă mă înțelegeți
oamenii ăștia au degete care nu ating alte degete
ating doar ecrane reci pe care
se zbenguie culori și fețe fotoșopate
oamenii ăștia suferă de un delir de omnipotență
oamenii ăștia nu cunosc oameni
oamenii ăștia nu sunt oameni
sunt orice altceva
nimeni nu știe ce
chestie de ținut minte gabi
:
patul din care pleci
își schimbă întotdeauna cearșaful
photo: anna shakina
Publicat de
Gabi
la
1/19/2015 07:57:00 p.m.
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!
Distribuiți pe Twitter
Distribuiți pe Facebook
Etichete:
gabriel bota,
poezie
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu