nimic neobișnuit

afară erau două nopți
cu două rânduri de vise

nimic neobișnuit

ca într-un basm
te-am căutat în fiecare
și de fiecare dată te-am găsit

nimic neobișnuit

până când mi-ai spus
cât de prost poți să fii
n-ai înțeles pân-acum
femeile nu trăiesc în vise
și-ai dispărut

nimic neobișnuit

de-atunci nu mai dorm
și nici nu mai visez
trăiesc și caut ca oricine orice
fără să vreau să mai găsesc

sfat antiascetic
stai treaz și ia pe cineva de mână
atinge-i sânii și umblă-i la ființă
n-are cum să meargă rău
fiindcă asta se numește simplu
viață

note to myself

în orașul în care trăiesc
oamenii sunt foarte singuri
se plimbă așa în neștire pe stradă
ca niște rațe gripate
și nimeni nu se ține de mână
nu știu dacă mă înțelegeți
oamenii ăștia au degete care nu ating alte degete
ating doar ecrane reci pe care
se zbenguie culori și fețe fotoșopate
oamenii ăștia suferă de un delir de omnipotență
oamenii ăștia nu cunosc oameni
oamenii ăștia nu sunt oameni
sunt orice altceva
nimeni nu știe ce

chestie de ținut minte gabi
:
patul din care pleci
își schimbă întotdeauna cearșaful


photo: anna shakina

ride

chiar dacă uneori
în capul tău prost
se oprește timpul
întotdeauna
picioarele vor merge
mai departe

e adevărul simplu
și greu de digerat
în viață nu poți rămâne
doar cu amintiri
cel mult fugi de ele
și speri să poți uita
să te întorci

e bine să visezi poate
e și mai bine să te trezești
așa că merită să-ncerci

draga mea
mă doare-n cot de toată iarna

astăzi plec
mă așteaptă
restul vieții



photo: kwoh waiten