miercuri, 31 octombrie 2012
de mâine
ca un bezmetic
umblu prin acest apartament închiriat
de mult timp
de mult prea mult timp
şterg praful şi ud flori
ce nu-mi aparţin
mă gândesc
nimic în viaţă nu ne aparţine
decât iluzia că aparţinem
cuiva
de mâine de mâine de mâine
voi trăi mai mult
în viaţa altcuiva
Publicat de
Gabi
la
10/31/2012 08:59:00 p.m.
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!
Trimiteți pe X
Distribuiți pe Facebook
Etichete:
filosofie,
gabriel bota,
iluzie,
poezie,
viata
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
Absolut minunata!
nu sunt de acord cu ce spune a doua strofa....
moi si, et toujours mais oui!
cateodata-ntr-un parfois..
mai tot speri, asa ceva...
bumerang paradoxal
te sustragi din aste vieti
si ping-pong mai poti jongla
doua sistole de vieti..
cine e o umbra-n mare,
pala alba de matase
ce din iarna lin astearna
peste stele-n vis tomnatic,
firul singur inghetat
plin de picuri lacrimati,
diamante-n crizanteme,
perle mici din vis-morgan..
toate-asteapta o chemare
toate s-au extaziat
dar de-atatea re-vis-ante..
lacrimile-s ghet talaz,
turturi ascutiti din viata,
ce se-mplanta precum spinul
cel de inima albastra
intr-o biata mare mica
o privighetoare-n glastra
ce-n micuta-i inimioara
Oscar wild tot adanceste
spinul la purificare
sacrificiul cel suprem
rosul catifelei negre
ce fusese violet..
ne ramanem noua
sa ne tot traim,
ne numim sau ne-numim,
dar frumos mai e viitorul
de-n iluzie vei sta
cel putin pan'se-nroseste
simplul tril trandafiriu
al micutei cea din glastra,
leac de inimi, purpuriu...
lasa-l ca sa mearga-n scrisuri
lasa-l ca sa faca viu
cantecul ce "crie" orfic
cantecul ce scrie fin
dintr-un toc de pan'oniric,
umbra unui tu pe eu-ti,
umbra unui melancolic
ce amintirea o iubeste
chiar de ceata apropierii
din trecut intrezareste
semne, intrebari, dileme..
dar frumoase-s ele toate
de se-ntorc intotdeauna
in prezentu-ti vis viitoriu
in scrisori mai cu penelul
pe ea, coala cea alb-astra..
bumerangu-ti paradox.."
In viata care nu-i a mea
Multi pot trai fara sa vrea,
in viata care-ti apartine
vei fi doar tu dorit de tine...
...
Compus din timp-timpul te cheama
Sa canti in lumea nimanui
A viselor eterna teama,
A timpului etern ce nu-I…..
Compus din timp-timpul te cheama
Sa canti in lumea nimanuI,
A viselor eterna teama
A(l) timpului etern ce nu-I…..
de vei canta
de voi cant-canta,
desi mi-e teama
ca-n mica lacrima de nea
de va atinge
va fi arsa-i
de-un tunet-orologiu-n ea
in inima-i cum Eul,el spunea..
sa traim astfel umanul
ce lui chronos nu-i mai trebe,
sa traim supra-pe lume,
in acoperisuri-astre
unde nimeni nu ne-aude
unde nimeni n-are glas-tre...
facem pariu pe asta viata?
ca reusim s-o ducem iar,
sa re-traim ce Timpul-Eu
preconizase "en avant"!?
Trimiteți un comentariu